My last poem

Eu cad și mă ridic
N-a mai rămas decât un pic
Nu știu … a fost mult, a fost puțin
Am să plec să te caut
printre stele
Când voi muri, să fiu
îngropat în brațele tale.
Dornici de desăvârșire
Plecăm în fiecare zi
Din ziua-n care n-o să 
mai venim.
Toți trec pe lângă plânsul meu
Mai puneți ceva în clepsidră
A venit o furtună dinspre 
anti care-au trecut …..
Cât aș da pe un pumn de nisip
Tot ce-a fost frumos
a rămas doar un vis
Că așa ne-a fost dat, fără
repetiții și bis.
Plecăm în fiecare clipă
din ziua-n care n-o să mai venim.
( începută în  octombrie 2017 și terminată în ianuarie 2018 )

****

                                                De nu te-am fost iubit cu trupul
                                                Și inima de nu ți-am dat
                                                din carnea mea să muște lupul
                                                ca un nebun înfometat.

 

                                                De nu ți-am dat sudoarea frunții
                                                Și brațul meu arzând în ruguri
                                                Să cadă peste mine munții
                                                Să nu văd primăveri cu muguri.

 

                                                O, ce pământ să mă renască
                                                 În matca lui de veșnicii
                                                 Mai bun ca-n Țara Românească
                                                 Unde strămoșii noștri-s vii.
Cenaclul literar, 1976

Puterea timpului

                                                   Nu am fost poate niciodată
                                                    Mai flămând de viață ca acum
                                                    Dar de câte ori mi se întâmplă
                                                    Acest lucru
                                                    Timpul parcă rupe din mine
                                                     Mai mult decât
                                                     S-ar cuveni.
Cenaclul literar, 1975

DACĂ

                                      Dacă mi-ar plânge genunchii și iarba mi-ar
                                       crește din mâini
                                       și roua zâmbetului
                                       din timp
                                       s-ar preface în cocor.

 

                                       Dacă ar fi pământ
                                       peste noi n-am mai
                                       zâmbi a cocor.
                                       E doar un timp pentru
                                       Un altul din roua
                                       tămăduirii de vise.
                                       Dacă ai vrea
                                       Să zâmbești
                                       m-aș face cocor
                                       și genunchii
                                        ar plânge și iarba mi-ar
                                        crește din mâini
                                        și totul ar fi
                                        DACĂ.
Cenaclul literar, 1975

Lui Eminescu

                           Prin curgerea din os în os
                           Păstrează timpul al tău vers
                           În rege al poeziei românești
                           Trăiești mereu și-ai să trăiești.

 

                            Tu însuți ești Hyperion
                             Luceafăr blând nemuritor
                             Tu care-ai fost neînțeles
                             Titanic ieri și azi de preț.

 

                              Și pentru tine cânt mereu
                              Din veac în veac să fii slăvit
                               Și pentru toți rămâi, una dintre cele mai mari stele
                               Că acesta-ți este meritul, poet al țării mele.
Cenaclul literar, 1975

Chemare

                                                  Întoarce-te în spatele
                                                   casei e un loc unde mama
                                                    în fiecare dimineață
                                                     scoate fericirea la aerisit.

 

                                                       Ne ridicăm tăcuți
                                                       ca salcâmii
                                                       tăiați
                                                        de crengi
                                                         ca să rămânem veșnic
                                                          sub lutul ars de case.
                                                                                                                                                                                 Cenaclul literar, 1975

Ce este poezia ?

                                                           E freamătul brazilor
                                                           Și murmurul apelor
                                                            E nobila femeie
                                                            Și visu-i curat.

 

                                                             Este a omului trăire
                                                             Din răsărit în răsărit
                                                             C-un scurt popas în asfințit
                                                             Și însăși viața omului
                                                              E poezia.
Cenaclul literar, 1975

POEM

                                                             Acoperă-ți gândul
                                                             Să-ți văd doar fața
                                                             Celui ce ești.
                                                             De după gene
                                                             Să-ți fiu și râsul
                                                             Ce-l risipești.
Cenaclul literar, 1973

Luceafărul

                                                    Ireversibil curge spre mare,
                                                    Acolo-l așteaptă o durere,
                                                    Pe tâmple sprijină universul,
                                                    În Luceafăr o lacrimă-l cere.

 

                                                     Curgând din os în os
                                                     Prea zgomotos și mut
                                                     Se întoarce uneori sara pe deal
                                                     Cu moartea-ntr-un sărut.

 

                                                      Tresar și chipul lui mă doare
                                                      Din armonii de aștri și izvor
                                                      Când printre plopii fără soț
                                                      Prezența lui e-o stea de dor.
Cenaclul literar, 1973

M-am întors mamă

                                                        La întoarcere fiii
                                                        risipitori devin boemi
                                                        Dacă ar spune rămâi
                                                        hai rămâi
                                                        n-aș pleca
                                                        Plâng ziua nomadă
                                                        și trupul nomad
                                                        mai nomad decât
                                                        ziua
                                                        regenerat de cupa smaraldului
                                                        nomad
                                                        M-am întors mamă
                                                        cu fața spre soare
                                                        și mi s-a aprins mai întâi
                                                        o privire
                                                        mai apoi un dor
                                                        și mai spre sfârșit
                                                        chiar atât de aproape
                                                        mi s-a aprins o durere.
                                                        M-am întors mamă
                                                        copil furat de pe drumuri
                                                        M-am întors ca să mă iubești
                                                        o copilărie
                                                        să mă mai înveți o tinerețe
                                                        și oare mamă când cerul
                                                        s-ar face nomad și ora să bată în zero
                                                        n-ai mai putea doar tu mamă să
                                                        aprinzi focul în sobă
                                                        s-aud o vreme
                                                        ce n-am trăit-o și să mă nasc sub ochii mei
                                                        ca fiii risipitori când se întorc la casele lor
                                                        dacă mai au, și dacă mai pot fi încă fii.
                                                        M-am întors mamă să-mi săruți ochiul
                                                        acesta ce plânge, să-ți sărut
                                                        clipa aceasta ce plânge, să-ți sărut clipa
                                                        aceasta de bătrânețe și ceasul acesta adânc
                                                        de trecut.
                                                        M-am întors mamă !
Cenaclul literar, 1973